Lemnul de foc
Odată ales șemineul și montat, este important să avem câteva cunoștințe despre lemnul de foc pe care îl vom folosi la încălzirea focarului.
Lemnul, cel mai antic material folosit de om, a fost mereu utilizat și pentru încălzire, pe lângă vasta sa utilitate în domeniul construcțiilor.
Este important ca lemnul de foc folosit la încălzirea șemineelor să fie tăiat în anotimpul rece, păstrat în locuri uscate, aerisite natural, tăiat în bucăți de dimensiunea dorită, adaptată la mărimea focarului. Trebuie avut în vedere ca umiditatea acestuia să fie cât mai scăzută. Un randament termic sporit îl au lemnele de esență tare: fagul, stejarul, salcâmul – care ard cu flacără mică și durează mai mult pe foc.
O mare atenție se acordă regimului de funcționare al focarului, care prescrie cantitatea maximă de lemne ce poate fi consumată într-o unitate de timp. O suprasolicitare duce, în primul rând, la pericol de incendiu al structurii externe, din cauza temperaturilor ridicate, la dislocarea părților componente ale focarului etc. În general, se recomandă un regim de circa 4–6 kg/oră, în funcție de capacitatea focarului și recomandările producătorului.
În șemineele construite în trecut se folosea pentru ardere turba, care degaja un miros urât, iar după ardere rezulta o cantitate mare de cenușă.
Nucul: aparține familiei Juglandaceae, este foarte longeviv, trunchiul și coroana putând ajunge la înălțimi de 30 m. Coaja este de culoare gri și acest copac poate crește oriunde. Lemnul său, foarte apreciat, este un combustibil optim, iar când arde emană o aromă foarte intensă. Din acest motiv, se recomandă în special pentru coacerea pâinii și a dulciurilor. Este frecvent utilizat și la fabricarea mobilierului.
Stejarul: aparține familiei Fagaceae și există în mai multe variante. Lemnul său este foarte apreciat și se utilizează în industria mobilierului. În ardere, este un combustibil optim, deoarece arde lent, menținând flacăra mult timp, fiind ideal pentru un șemineu pe lemne.
Castanul: aparține tot familiei Fagaceae și are un lemn elastic, nu foarte greu. Se folosește la construcția de popi. Nu este recomandat ca lemn de foc, deoarece are o putere calorică scăzută și produce mult fum.
Fagul: are lemnul greu și compact, ceea ce îl face un combustibil cu foarte bune performanțe calorice.
Laricele: aparține familiei Pinaceae, este un copac înalt care crește la altitudini ridicate. Frunzele sunt ascuțite, de culoare verde deschis, reunite în mănunchiuri. Lemnul său este tare, dar nu este recomandat pentru șeminee pe lemne, deoarece produce mult fum și murdărește rapid coșul.
Plopul: aparține familiei Salicaceae și există în două specii – plopul alb și plopul negru, diferențiate prin coloritul coroanei. Nu este recomandat pentru încălzirea șemineelor; lemnul de foc este ușor, elastic, arde repede și degajă puțină căldură.
Ulmul: face parte din familia Ulmaceae. Este un arbore impunător, care ajunge la 35 m înălțime. Coroana este de culoare brună, iar frunzele au margini zimțate. Lemnul său este de esență tare, arde lent și are o putere calorică ridicată.
Cireșul: aparține familiei Rosaceae. Frunzele sunt zimțate, cu nervuri puternice. Lemnul este folosit la mobilier și are bune performanțe calorice.
Bradul: aparține familiei Pinaceae, clasa Conifere. Există aproximativ 90 de specii diferite. Lemnul său este un combustibil cu performanțe medii, care arde cu scântei. Este recomandat ca lemn de foc la coacerea alimentelor, fiind foarte aromat.
Dacă se consideră puterea calorică a carpenului ca fiind 100%, atunci alte esențe de lemn au următoarele procente: stejar – 99%, arțar – 91%, fag – 89%, mesteacăn – 86%, tei – 80%, salcie – 71%, brad – 70%, arin – 67%, plop – 65%. Sunt preferate esențele tari, care oferă un bun randament termic și o durată îndelungată de ardere pe foc.
Este total contraindicat să se utilizeze în șeminee pe lemne lemnul obținut din recuperări, cum sunt traversele de cale ferată sau stâlpii de lemn de la rețelele de telegraf sau curent. Aceste materiale înfundă rapid coșul de fum și pot emana gaze toxice.
Este important să se utilizeze în șemineu pe lemne doar lemn bine uscat. Lemnul umed arde prost, reduce degajarea de căldură și favorizează depunerile de gudron pe horn. Lemnul suficient de uscat se aprinde ușor, arde curat și fără mirosuri neplăcute. Lemnul verde, proaspăt tăiat, nu este potrivit pentru ardere în șeminee.
Pentru a favoriza uscarea lemnului, este de preferat ca acesta să fie spart în bucăți mari. Durata minimă de uscare este de la 18 luni până la 2 ani, în funcție de condițiile de depozitare.