Instrucțiuni generale pentru instalarea șemineului
Instalarea cu succes a unui șemineu pe lemne este un procedeu complex și, adesea – dacă este posibil – trebuie încredințată unui profesionist. Acesta trebuie să cunoască standardele și reglementările tehnice de siguranță, reglementările locale în construcții și să fie în măsură să evalueze corect calitatea, cantitatea și costul materialelor necesare pentru instalarea șemineului.
Producătorii de focare și șeminee pe lemne acordă garanție doar dacă instalarea a fost efectuată de către o firmă specializată. De multe ori, deoarece nu toți comercianții cu amănuntul oferă servicii de instalare la domiciliu, utilizatorii încearcă să realizeze montajul pe cont propriu sau se bazează pe experiența unor zidari. Cu tot respectul cuvenit potențialilor utilizatori, subliniem că a fi un zidar bun nu înseamnă neapărat a fi un bun șemineist sau hornar. Unele dintre cele mai grave erori pe care le-am găsit în șeminee montate la clienții noștri au fost realizate de către constructori excelenți și de bună-credință, dar fără experiență în acest domeniu.
Mai jos sunt enumerate câteva criterii generale privind instalarea de sobe și șeminee pe lemne, care le permit celor care nu pot sau nu vor să apeleze la ajutor profesionist să înțeleagă că nu există o regulă generală de montaj valabilă tuturor șemineelor:
-
Compatibilitatea instalației existente de încălzire locală cu cea a șemineului.
-
Indicațiile fabricantului de șemineu privind cerințele pentru sistemul de evacuare a fumului.
-
Secțiunea interioară a coșului, materialele de construcție, uniformitatea secțiunii, lipsa de obstacole.
-
Înălțimea verticală a coșului.
-
Abilitatea de a folosi prizele de admisie a aerului exterior și dimensiunile celor existente.
-
Termoizolarea corectă a elementelor constructive existente și a celor puse în operă de montator.
-
Respectarea principiilor de radiație-convecție.
-
Folosirea accesoriilor de racordare și admisie-evacuare-decompresie special fabricate în acest scop.
Totodată, o firmă specializată trebuie, în prealabil, să efectueze o inspecție completă înainte de montaj pentru a preveni ulterior costuri suplimentare derivate din neconcordanțe între explicațiile clientului și realitatea de la locul montajului.
Reguli pentru amplasarea șemineului
Podeaua trebuie să fie capabilă să suporte greutatea șemineului pe lemne. Poate părea evident, dar nu uitați că unele șeminee pot fi extrem de grele — ca să nu vorbim de greutatea unei instalații compuse dintr-un focar din fontă îmbrăcat complet în piatră sau cărămidă. Etajele din casele vechi, construite din grinzi de lemn, se pot prăbuși ușor dacă nu se face un calcul de rezistență al acestora și dacă nu se găsesc soluții pentru distribuirea greutății pe suprafețe mari.
În cazul montajului unui focar deschis, se verifică întotdeauna distanțele de siguranță față de pereți și mobilier, impuse de către producător. Dacă podeaua este confecționată din material combustibil (de exemplu, parchet), aceasta trebuie protejată cu material incombustibil și izolant, plasat sub și în jurul șemineului pe o distanță suficient de mare pentru a oferi siguranță în exploatare.
Camera în care sistemul de încălzire este instalat nu poate conține alte echipamente preexistente care folosesc același principiu de funcționare — dacă acestea nu utilizează pentru combustie aer din exterior. În niciun caz nu pot fi instalate în locuri unde sunt sau vor fi prezente aparate cu tiraj natural, pompe de căldură sau conducte de aer colective.
Alimentarea cu aer necesară arderii trebuie să fie egală cu o secțiune liberă de cel puțin jumătate din secțiunea liberă a coșului, dar nu mai mică de 200 cm² pentru dispozitive pe foc deschis (focare deschise sau cu dublă deschidere) și 80 cm² pentru dispozitive cu foc închis (de ex. sobe). Gurile de admisie trebuie protejate cu o grilă care nu reduce secțiunea liberă necesară și trebuie amplasate astfel încât să nu poată fi blocate accidental. Debitul de aer poate fi obținut și dintr-o cameră adiacentă, cu condiția să fie permis fluxul liber de aer. În această cameră nu trebuie să existe echipamente de ventilație forțată sau alte generatoare de căldură.
Reguli pentru evacuarea fumului
Instalarea coșului de fum trebuie realizată astfel încât să asigure etanșeitatea elementelor componente, acestea fiind capabile să reziste la produsele generate de procesul de ardere și de condensare. Nu se folosește niciodată aluminiu. Cele mai bune materiale sunt oțelul inoxidabil sau țevile emailate de fier (pentru sobe), respectiv oțel inoxidabil și șamotă termoizolată pentru șeminee pe lemne.
Conducta de fum trebuie să fie ușor inspectabilă, pentru a fi curățată de funingine și depuneri, și să aibă o secțiune constantă pe tot parcursul ei. Se evită, pe cât posibil, utilizarea de curbe deschise mai mari de 45°. Legăturile dintre piesele componente vor fi obligatoriu sigilate cu mastic refractar.
Canalul de ardere trebuie să fie impermeabil și izolat corespunzător, să reziste la solicitări mecanice normale, la temperaturi ridicate și la acțiunea produselor de ardere și condensare. Coșul de fum trebuie să aibă axa pe verticală, cu abateri care nu depășesc 45°, să asigure protecția materialelor inflamabile prin izolații adecvate, și să aibă secțiunea interioară de preferință circulară — sau dreptunghiulară, dar cu colțuri rotunjite (raza de cel puțin 20 mm).
În ceea ce privește secțiunea și înălțimea coșului, se vor respecta instrucțiunile producătorului de șeminee pe lemne. Se recomandă ca la baza coșului de fum să fie prevăzută o cameră de colectare a condensului, o ușă de vizitare și curățire, iar la capătul terminal să fie montate elemente speciale care asigură evacuarea eficientă a fumului. Coșul de fum trebuie să deservească un singur consumator.
